Mamelor care “STAU” acasa cu copiii si nu fac “NIMIC”.

Ca DOULA POSTPARTUM, vorbesc cu multe mamici. Una dintre cele mai prezente intrebari este asta: CUM reusesc sa ii fac un program micutului, astfel incat sa apuc sa fac si eu cate ceva?! Trece ziua si ma trezesc ca nu am facut NIMIC. Mamici, vreau sa va spun ceva: Cand stai acasa cu un copil, pai...STAI CU EL. Si asta este atat de important, atat de solicitant, incat de cele mai multe ori NU MAI FACI SI ALTCEVA, cel putin NU CA INAINTE. Cine v-a spus alte versiuni, ori are o poveste trista despre modul in care si-a crescut copiii, ori, are o viziune TOTAL pe dinafara in legatura cu nevoile unui bebelus. Incepi sa mananci. Dar nu termini intotdeauna. Incepi sa te schimbi si nici aici nu iese mereu socoteala. Pui la spalat o masina de rufe, dar le intinzi...noaptea sau a doua zi. Incepi o conversatie la telefon, dar...te scuzi (daca apuci) ca tre' sa inchizi. Cand ai stat ultima oara CAT AI VRUT in dus?! Iesitul cu spuma in cap pare mai degraba familiar in perioada asta... Chiar nevoile de baza...sunt uneori PE FUGA. (stiu mamici care merg la toaleta cu bebe in sistem) Daca in afara de cel foarte mic mai sunt copii in casa, acolo chiar nu mai incape indoiala ca...incepi multe si termini putine... Probabil ca nu toate, dar muuulte mamici vor sti despre ce vorbesc. Pai si atunci...CAND SA FACI ordine, mancare, sa calci (cateva camasi macar), sa gatesti, sa curati bucataria, baia, sa sortezi ceva hainute sau sa aranjezi putin prin dulapuri?! PROGRAM?! Mmm...ntz, ntz, ntz. Si uite de aici...stresul: "NU MA DESCURC', "NU FAC BINE CEEA CE PARE CA CELELALTE REUSESC", SUNT EPUIZATA, NU FAC FATA", "NU SUNT O MAMA BUNA", am auzit chiar versiuni "EU NU TREBUIA SA AM COPII". Parerea mea este ca aceste mame, au nevoie sa se obisnuiasca si sa ACCEPTE completarea versiunii lor de femeie: cea de mama. Versiunea aceasta cere timp, rabdare, intelegere si MUUUULTA DRAGOSTE SI ATENTIE DIN PARTEA PARTENERULUI SI A CELOR APROPIATI. Spuneti-le asadar cu iubire in ochi acestor persoane din viata voastra: "AM NEVOIE DE AJUTOR. AM NEVOIE DE INTELEGERE SI DE IUBIRE, MAI ALES IN ACEASTA PERIOADA. Consum multa energie, dorm putin, mananc pe apucate si epilez "pe rand" cate un picior. Toate, de multe ori....cu bratele pline de micutul meu. Il iubesc si vreau sa ii ofer TOT ce pot mai bun, DE ACEEA, AM NEVOIE DE AJUTOR." Si daca intreaba cineva "CE FACI TOATA ZIUA?", raspunsul corect este acesta: NU PREA POT FI MASURATE MULTE. Îl mentii curat, (unele zile implică mai multe randuri de haine, uneori pentru amandoi). Inveti o persoană mică si neajutorata cum merg lucrurile in aceasta lume, cum se trateaza oamenii intre ei și ce înseamnă să fii conectat la o familie.(lucru deloc simplu, pentru ca desi stii ca e bine, nu reusesti intotdeauna sa surazi si sa iti mentii calmul, sa tratezi fiecare provocare ca pe o ocazie buna de daruit iubire, sau sa transformi "pozna" in prilej de invatare. NU ESTE SIMPLU!) Creezi o bază de iubire și încredere între tine și copilul tau, setezi un compas parental care ii imprima modalitati de a se raporta la lume pe viitor. Din nou, NU E SIMPLU. Activitatea mamei care "STA" acasa, este pur si simplu un raspuns corespunzator (chiar si obosita fiind) la zâmbete, la lacrimi, la indiciile foamei și a somnului, învățându-si cu rabdare copilul să traverseze stari si momente care pot fi extrem de emoționale sau brutale. Mamelor care doresc sa faca multe altele pe langa A FI cu copilul lor, le spun asadar: "Asta este viata ta pentru o perioada, asa arata ziua/zilele tale acum. Este ok sa nu reusesti sa acoperi partea cu treburile casnice, CERE AJUTOR." Cultura noastră, societatea in care traim, nu avantajeaza femeile atunci cand vine vorba de a "măsura" ceea ce realizeaza o mama, avand valori de multe ori inversate. Asa ca daca va canalizati energia cu PRIORITATE catre copilul vostru in detrimentul treburilor casnice (ATENTIE! NU A SOTULUI SI A CASNICIEI!!!) nu dati gres. Aceasta este "lucrarea" de arta ORIGINALA. Femeia devenita mama, pune in aceasta lume prin pruncul ei, energia, pasiunea, dragostea si infinita rabdare pe care o lucreaza si o raslucreaza cu fiecare ocazie, pentru a se asigura ca isi face datoria. Pentru ochiul neinstruit, cea mai mare parte a acestei lucrări, la sfârșitul zilei, va arăta ca..."nimic" sau "nu mare lucru". Dar O MAMA STIE MAI BINE. Nu există o sarcină mai mare decât acest "nimic" pe care l-ai făcut ieri, îl faci azi sau pe care îl vei face mâine. Grija pentru un copil mai ales in primii ani inseamna INVESTITIE. CURAJ, micutul vede lumea prin ochii tai. Arata-i ce conteaza cel mai mult: RELATIA dintre voi, relatiile dintre oameni. Sunt momente care par ca te darama, iar altele ca te ridica deasupra norilor, toate în interval de cinci minute. Nu iti vei aminti felurile de mâncare pe care nu le-ai făcut sau hainele patate si largi pe care le porti mai des decât ai vrea să recunosti. Îți vei aminti primul zâmbet, primul râs, mersul de-a busilea, primele cuvinte, primii pași. Îți vei aminti privirea aceea cu ochii PLINI DE DRAGOSTE de la pieptul tau. Lacrimile lui cand te pierdea din campul vizual, pentru ca...erai UNIVERSUL LUI. Deci, data viitoare când te sperii ca nu ai facut NIMIC, oprește-te. Cuprinde corpul acela mic si neputincios si aminteste-ti ca TU II DAI PUTERE...din tine. Il ajuti sa se (re)cunosca plin de potențial si increzator. Apoi respira adânc, inchide ochii și măsoara ziua NU in treburi de facut, ci in sentimente, sunete sau culori. Accepta ca epuizarea face parte din ea si ca partile grele se vor topi. Ceea ce ramane este IUBIRE intensă, arzătoare, care este A TA PENTRU MEREU. Este IUBIRE DE MAMA, si asta sigur nu inseamna NIMIC.